Despre carte: an / „... În talentul excepțional al lui Vladimir Solovyov, talentul poetic nu este cea mai strălucită fațetă. Artist în proza ​​sa, el este adesea doar un gânditor în poezia sa. El scrie adesea comentarii interliniare la propriile sale poezii și, în general, le tratează inteligent. Dar, ca să nu mai vorbim de faptul că scântei izbucnesc din geniul general al lui Solovyov în poemele sale individuale, toate, luate în ansamblu, reprezintă o pagină foarte importantă și caracteristică a operei sale și completează de neînlocuit masa sa spirituală de lux; Forma lor datorează foarte mult influenței lui Fet și Alexei Tolstoi, ei sunt în esență diferiți și independenți. Gândurile și sentimentele trăiesc în ele, ele conțin o viziune religios-filosofică asupra lumii și o confesiune lirică.<...> ...oricât de rugătoare, oricât de sublime, oricât de frumoase ar fi unele dintre poeziile sale, sunt pătrunse de ele. elementul ludic nu întotdeauna adecvat, dar întotdeauna caracteristic lui. Iubitor de comedie, maestru al râsului, maestru al jocurilor de cuvinte, el perturbă uneori acea impresie de concentrare religioasă, care singur ar fi de dorit. <…> În general, Solovyov este prea spiritual, ironic și prea versatil; ..." (Yu. Aikhenvald)